Plante medicinale: BRÂNDUŞA DE TOAMNA

Brânduşa de toamnă este una din cele mai puternice şi totodată mai otrăvitoare plante medicinale din flora românească şi mondială, întrecând din acest punct de vedere chiar şi faimosul spânz mult discutat în presa cu specific naturist din ultimii ani.

Este o plantă perenă (a cărei rădăcină dormitează iarna sub zăpadă), care creşte în zonele de deal şi de munte, înflorind la începutul toamnei (septembrie) cu nişte flori violete superbe. încă din Antichitate această plantă este cunoscută şi folosită intern în tratamentul unor boli din cele mai diverse, de la reumatism, constipaţie, până la tulburările neurologice.

Apoi planta a fost folosită de arabi în secolele V-Vll în tratamentul gutei, care a reprezentat o mare problemă în Evul Mediu din cauza consumului excesiv de carne. în fine, planta este redescoperită în anul 1920 în Anglia, unde se stabileşte că seminţele sale au un conţinut mai mare şi, mai ales mai constant, de principii active faţă de bulb, care era folosit în mod tradiţional şi care dădea numeroase accidente din cauza conţinutului său de principii active toxice extrem de variabil (în cazul seminţelor dozarea remediilor s-a putut face mai precis). în continuare rând pe rând au fost descoperite principiile active ale brânduşei de toamnă împreună cu proprietăţile lor terapeutice. în cele ce urmează vom da CU TITLU STRICT INFORMATIV datele despre tratamentele cu această plantă deosebit de toxică, fiindimperios necesar ca tratamentul să fie realizat SUB SUPRAVEGHEREA STRICTĂ A UNUI MEDIC SPECIALIST!

ACŢIUNI

INTERN: citostatic natural foarte puternic (datorită colchicinei), antimitotic selectiv foarte puternic (datorită demecolchinei), antileucemic foarte puternic, anticanceros puternic, regenerativ mediu al ţesuturilor, analgezic puternic, purgativ drastic, febrifug bun, antireumatic bun, stimulent puternic al peristaltismului intestinal, anti gutos puternic, colagog bun.

EXTERN: antireumatic (florile), tonic capilar (florile)

INDICAŢII

INTERN: leucemie (în forme cronice sau acute), cancer hepatic, cancer al splinei, cancerul intestinelor, cancer renal, cancer al pielii, limfom malign Hodgkin, tumori benigne (fibrom, fibroadenom, chisturi), afecţiuni ale pielii datorate intoxicării lente a organismului (psoriazis, sclerodermie, acnee persistentă), reumatism, reumatism degenerativ, gută în faza acută şi subacută, dureri de diverse naturi, febră, răni cu vindecare dificilă, ulcere ale gambelor.

EXTERN: reumatism.

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE

Avertisment: toate tratamentele interne cu brânduşă se fac numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului, deoarece această plantă este toxică. Reţetele date in continuare sunt culese din literatura de specialitate şi de la persoane care s-au vindecat şi au un caracter informativ.

O experienţă deosebită în tratamentul cu brânduşă o are scoţianul McDouglas care a tratat direct cu brânduşă de toamnă numeroşi pacienţi cu boli grave: cancer de piele, limfom malign Hodgkin, leucemie în diferite forme. El a prescris direct brânduşă de toamnă sub formă de praf, pe care 1-a administrat simptomatic. El a stabilit doza în funcţie de apariţia simptomelor de intoxicaţie cum ar fi diareea puternică (peste 4 scaune pe zi, cu conţinut apos) sau voma - oprind tratamentul pentru 3-5 zile imediat ce aceste simptome apăreau sau se intensificau şi reluându-l apoi cu intensitate scăzută.

De la început trebuie spus că medicul este singurul capabil să conducă un asemenea tratament, în care trebuie să fie supravegheate cu stricteţe simptomele care apar pentru a preveni intoxicaţia. Schema de tratament de la spânz, aceea a dozelor progresive, nu este valabilă la brânduşa de toamnă, deoarece colchicina - substanţa toxică mortală - se acumulează rapid în. ţesuturi şi este eliminată abia în 72 de ore (trei zile), aşa încât atunci când se administrează câte un gram de seminţe pe zi, de exemplu, se ajunge ca organismul să suporte toxicitatea ă 3 grame - extrem de aproape de doza mortală, care la un adult cu o vitalitate foarte bună este de 5 grame. Iată în continuare două scheme de tratament specifice brânduşei de toamnă care vor putea fi folosite însă doar la prescripţia şi sub controlul medicului curant

1. PULBEREA DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

Se administrează în următorul mod:

- se începe cu o doză de atac de 0,4-0,6 grame în prima zi, după care se face o pauză de 48 de ore;
- se continuă cu 0,2 grame pe zi, vreme de 1 lună, după care se face o pauză de 7 zile şi se reia cura. în total pot fi făcute maxim 3 cure pe an;
- dacă apar semnele intoxicaţiei: mai mult de 4 scaune pe zi, vomismente, convulsii se întrerupe imediat tratamentul pentru 3 zile, după care se reia cu 0,1 grame pe zi.

Pulberea se ia în doză unică, pe stomacul gol (la 4 ore după ultima masă), de preferinţă în jurul orei 21. Cantitatea de pulbere prescrisă pe zi se ia împreună cu 2 grame iarbă de salvie (salvia officinalis) şi 2 grame de scoarţă de stejar (Quercus robur), deasemenea sub formă de pulbere.

2. TINCTURĂ DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

Tinctură 20% se administrează în următorul mod:

- se începe cu doza de atac de 2,5-3 ml. (pot fi măsuraţi cu ajutorul unei seringi hipodermice obişnuite) în prima zi, după care se face o pauză de 48 de ore;
- se continuă cu 1 ml. pe zi, vreme de 1 lună, după care se face o pauză de 7 zile şi se reia cura. în total pot fi făcute maxim 3 cure pe an.
- dacă apar semnele intoxicaţiei: mai mult de 4 scaune pe zi, vomismente, convulsii se întrerupe imediat tratamentul pentru 3 zile, după care se reia cu 0,5 ml. pe zi.

Tinctură se ia în doză unică, pe stomacul gol (la 4 ore după ultima masă), de preferinţă seara în jurul orei 21. Cantitatea de tinctură prescrisă se dizolvă în jumătate de pahar de apă şi se bea înghiţitură cu înghiţitură.

TOXICITATEA BRÂNDUŞEI DE TOAMNĂ

Doza mortală de seminţe de brânduşă de toamnă este de 5 grame luate pe zi, dar ATENŢIE toxicitatea poate apare şi prin cumul, deoarece eliminarea substanţelor toxice se face în maxim 72 de ore.

Deci 1,5 grame pe zi pot produce în 3-4 zile moartea. în plus, toxicitatea ei este mai mare în cazul persoanelor mai sensibile, cu greutate corporală redusă ori în vârstă, precum şi la copii. La un gram pe zi pot apărea deasemenea tulburări grave cum ar fi: convulsiile, delirul, deshidratarea pronunţată, probleme respiratorii. în cazul intoxicaţiei cu brânduşă, tratamentul de prim ajutor (până se ajunge la o unitate medicală specializată) este prin administrarea de cărbune activ: o lingură de pulbere fină de cărbune din oră în oră, prin provocarea vomei şi stimularea purgaţiei.

În ordinea gravităţii şi a apariţiei în timp, simptomele intoxicaţiei cu brânduşă de toamnă sunt:

- salivaţie abundentă, iritarea stomacului şi a intestinului cu dureri, vomă;
- diaree puternică, apoi însoţită de colici;
- retenţie urinară;
- deshidratare pronunţată;
- convulsii însoţite de delir;
- paralizia;
- oprirea respiraţiei şi moarte.

Intoxicaţia apare în 2-6 ore de la ingerarea plantei.

Sperăm ca luând cunoştinţă despre pericolul pe care îl prezintă autotratamentul cu brânduşă de toamnă, fără supraveghere de specialitate, fără cântărire şi dozare extrem de precisă, să nu vă hazardaţi la asemenea demersuri terapeutice fără a consulta medicul, care este singurul în măsură să stabilească direcţiile de tratament.

CONTRAINDICAŢII FERME

În cazurile de nefrită, graviditate, diaree în fază acută.

UN CAZ CONCLUDENT

Brânduşa de toamnă - un medicament pe cât de periculos, pe atât de eficient când este administrat corect şi sub supraveghere medicală.

O. M., 44 de ani, contabil, Codlea - cancer cu metastaze

„Acum mai bine de un an am fost diagnosticată cu cancer la măduva spinării cu multiple metastaze osoase. Boala a fost descoperită târziu, când am început să şchiopătez din cauza durerilor de oase. La început s-a crezut că este reumatism sau o tulburare decalcifiere, pentru ca apoi să se descopere cauza reală, care erau metastazele osoase. Soţul meu a aflat primul şi, pentru că în cei 19 ani de căsnicie totul între noi a fost pe faţă, a preferat să-mi spună ce am, cu speranţa că mă voi mobiliza să lupt La spital nu prea au avut ce să-mi facă - mi-au administrat o serie de citostatice şi m-au trimis acasă pentru că organismul meu era foarte slăbit şi nu le mai suporta. Acasă, după 3 săptămâni era să mor din cauza unei anemii extrem de severe, fiind dusă de urgenţă la spital şi fiind salvată cu perfuzii, pe care apoi le-am făcut regulat pentru că efectiv organismul meu nu mai producea hematii. Menţionez că de atunci sunt imobilizată la pat din cauza metastazelor osoase. Neavând încotro m-am îndreptat spre terapia naturistă şi am făcut 3 tratamente cu spânz de 20 de zile fiecare.

Fiecare cură mi-a produs o diaree puternică, care mi-a făcut însă bine pentru că eram foarte constipată. în ultimele zile aveam ameţeli şi uşoare dureri de cap, dar în rest de la spânz m-am simţit mult mai bine, deoarece îmi dădea poftă de mâncare, îmi scădea febra (care ajungea la 39-40 de grade, încât trebuia să fiu învelită în cearşafuri ude şi să ţin cataplasme pe burtă ca să îmi treacă), mă înviora şi îmi dădea energie psihică să lupt Din păcate la trei-patru zile după încheierea curei luam totul de la capăt mai întâi mă umflam toată (picioarele, abdomenul, faţa) şi mă constipam, apoi începeau febra şi durerile. începeam cura cu spânz şi totul revenea la normal şi tot aşa, până când totul s-a dat peste cap când organismul meu a început să nu mai producă nici trombocite, astfel încât am făcut o hemoragie care a ţinut câteva zile, până am fost din nou internată şi mi s-au făcut de urgenţă perfuzii. S-a mai adăugat diagnosticul de leucemie, iar de atunci am fost ţinută în viaţă numai cu perfuzii, pentru că la două zile maxim numărul de hematii şi de trombocite scădea până la limita supravieţuirii, aşa că trebuia să mi se introducă altele şi altele. în zona metastazelor şi apoi în tot corpul au apărut dureri înfiorătoare. Simţeam că mă apropii de capătul puterilor şi al vieţii. Am vrut să continui ce începusem acasă, aşa că în spital fiind am început şi a patra cură cu spânz, pe care am ţinut-o din nou douăzeci de zile, dar efectele ei erau parcă prea slabe pentru ce aveam eu nevoie. îmi elimina constipaţia şi îmi mai dădea poftă de mâncare, dar febra rămânea ridicată, durerile erau la fel de atroce (am trecut la injecţii cu calmante), valorile la sânge scădeau ca şi înainte. Atunci soţul meu a aflat de la o cunoştinţă de tratamentul cu o altă plantă otrăvitoare - brânduşa de toamnă. Mi-a făcut rost de câteva grame de seminţe şi am început să iau câte 0,2 grame pe zi ajungând în 19 zile la doza de un gram pe zi. în primele 5 zile a apărut ca şi la spânz diaree, dar nici o altă îmbunătăţire. La 10 zile de tratament a dispărut febra şi am început să mă dezumflu, iar durerile au scăzut ca intensitate; în plus prin scaun am eliminat foarte mult mucus, mai multe zile la rând. în a cincisprezecea zi am renunţat la calmante pentru că nu mai aveam nici o durere. Doctorii nu ştiau ce se întâmplă, pentru că nu le-am spus ce plante iau şi credeau că sunt ceaiuri obişnuite. Din păcate în a 19-a zi, când luam deja un gram de brânduşă de toamnă pe zi, a apărut o diaree violentă (am avut 8 scaune în acea zi), precum şi convulsii. M-am ambiţionat să continui tratamentul, iar în următoarele două zile am avut din nou convulsii şi stări de delir. Am întrerupt tratamentul, iar în 3 zile totul a revenit la normal. Ceea ce nu am ştiut eu în timpul zilelor de convulsii a fost că pentru prima oară după multe luni organismul meu începuse să producă din nou hematii şi trombocite. Aşa că atunci când mi-am revenit, vreme de o săptămână nu am mai făcut perfuzii. Medicii au fost din nou uluiţi pentru că de la 5.000 de trombocite (faţă de două sute de mii cât este normalul) ajunsesem la 45.000 de trombocite, iar această valoare a rămas constantă o săptămână. în săptămâna aceea mi-a revenit şi apetitul (mâneam şi ziua şi noaptea de nu-i venea să creadă soţului meu), având şi un optimism molipsitor. La o săptămână de la încheierea tratamentului cu brânduşă au apărut însă din nou problemele: febră, umflarea corpului, scăderea numărului de trombocite şi hematii, moleşeală. Aşa că m-am documentat la un farmacist foarte în vârstă şi cu mare experienţă, care a lucrat cu această plantă pe care acum farmaciştii tineri nici nu o mai cunosc, şi am reînceput de urgenţă tratamentul cu brânduşă. De data aceasta l-am făcut corect, cu ajutorul domnului farmacist, care mi-a spus că am făcut o prostie care era să mă coste viaţa făcând după ureche un tratament cu una din cele mai toxice plante. Am luat de data aceasta 0,4 grame în prima zi, după care am făcut o pauză de două zile şi am continuat tratamentul vreme de o lună 0,2 grame pe zi. în trei săptămâni mi-am revenit şi de atunci (au trecut 3 luni) starea mea de sănătate este din ce în ce mai bună. Acum ştiu că pronosticul meu de viaţă a fost de o lună, iar eu am deja un an de când urmez tratamentul şi mă simt tot mai bine. Chiar medicii nu-şi pot explica, necunoscând despre terapia cu plante, de unde vine această putere a organismului de regenerare. Eu ştiu însă că brânduşa de toamnă m-a salvat, dar mai ştiu şi faptul că nu mă mai pot juca cu toxicitatea ei."

Plante medicinale

BRÂNDUŞA DE TOAMNA

ACŢIUNI

INDICAŢII

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE

1. PULBEREA DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

2. TINCTURĂ DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

TOXICITATEA BRÂNDUŞEI DE TOAMNĂ

CONTRAINDICAŢII FERME

UN CAZ CONCLUDENT

O. M., 44 de ani, contabil, Codlea - cancer cu metastaze

Un comentariu:

Căutare

Articole populare

Arhivă blog

Afişări de pagină

BRÂNDUŞA DE TOAMNA

ACŢIUNI

INDICAŢII

MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE

1. PULBEREA DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

2. TINCTURĂ DE SEMINŢE DE BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ

TOXICITATEA BRÂNDUŞEI DE TOAMNĂ

CONTRAINDICAŢII FERME

UN CAZ CONCLUDENT

O. M., 44 de ani, contabil, Codlea - cancer cu metastaze

Un comentariu:

Căutare

Articole populare

Arhivă blog

Afişări de pagină

Abonaţi-vă la