marți, 24 februarie 2015

MĂRUL LUPULUI

    Este cunoscut şi sub numele de cucurbeţică în sudul ţârii şi în zona Bucureştiului, dar denumirea sa intrată în uzul farmaciştilor şi cu care poate fi găsită în nomenclatoare este cea de remf. Creşte din abundenţă în zonele de câmpie, are o toxicitate pe măsura puterii sale curative, fiind utilizată de foarte mult timp pentru tratarea unora dintre bolile cele mai grave. Este un remediu de primă mână în tumori benigne şi maligne, răni (inclusiv după operaţii) care nu se cicatrizează nici după ani de zile, psoriazis, acnee rebele la alte forme de tratament, infecţii virale (cu papiloma, herpes, virus hepatic A, B şi C), hemoroizi şi fisuri anale, iar lista poate continua mult S-a încercat obţinerea din el de medicamente de semi sinteză încă din anii 70, dar tentativele au eşuat deoarece principalul său principiu activ imunostimulator (acidul aristolochic) separat de substanţele din compoziţia naturală a plantei, cu care acţionează sinergie, devine cancerigen. Extractele naturale obţinute din el sunt însă un inamic redutabil al cancerului, motiv pentru care această plantă este tot mai căutată.

ACŢIUNI


INTERN: antiinfecţios puternic, stimulent al fagocitozei bun, imuno stimulent puternic, compensator al acţiunii de scădere a fagocitozei după administrarea de medicamente (antibiotice, citostatice, corticoizi), antibacterian puternic, antimicotic bun, antitumoral bun, cicatrizant puternic, expectorant mediu.

EXTERN: antiinfecţios foarte puternic, cicatrizant foarte puternic, antitumoral bun, antibacterian puternic, analgezic mediu slab, stimulent al granulaţiei şi epitelizării.

INDICAŢII


INTERN:

  1. herpes bucal şi vaginal - pulbere, sublingual. Are rol de întărire a imunităţii organismului, fiind recomandată însă asocierea administrării interne cu aplicaţii externe. Se administrează câte o jumătate de gram de mărul lupului, de două ori pe zi. Pentru efecte amplificate se poate asocia în uz intern cu rădăcina de brusture (Arctium lappa), rădăcină de iarbă mare (Jnula helenium) şi coada şoricelului (Achillea millefolium). Extern se aplică sub formă de cataplasmă.
  2. hepatită virală A, B şi C - pulbere, câte 0,6-1 gram pe zi, administrat sublingual (timp de 15 minute), în cură de 2 săptămâni, cu 2 săptămâni pauză. Se folosesc simultan plante cu efecte de stimulare a funcţiei hepatice: anghinare (Cynara scolymus), armurariu (Silybum marianum), rostopască (Chelidonium majus), genţiană (Gentiana asclepiadea).
  3. cancerul bucal - infuzie combinată. Se vor consuma zilnic 2 căni (500 ml.) de infuzie combinată pe zi, preparate dintr-un gram mărul lupului, o linguriţă de rădăcină de tătăneasă (Symphytum officinalis) şi o linguriţă de coada şoricelului {Achillea millefolium). După două săptămâni se face o pauză de 2 săptămâni, în care se foloseşte sub formă de clătiri şi gargară un macerat concentrat din tătăneasă (o lingură la o cană). Maceratul din tătăneasă nu se înghite. Simultan cu administrarea acestor remedii se va realiza clisma cu remf, în modul indicat mai jos.
  4. cancer laringian, esofagian - se administrează câte 500 ml. zilnic din infuzia combinată descrisă la cancerul bucal. Extern se vor realiza clisme cu remf din 3 în 3 zile.
  5. cancerul de piele - clisma cu remf, conform indicaţiilor. Pe zonele afectate se va aplica extern o pastă groasă din remf şi tătăneasă (Symphytum officinale) în părţi egale.
  6. cancerul de colon - clisme cu mărul lupului. Postoperator se fac doar cataplasme cu mărul lupului pe zona abdominală inferioară, fiind strict contraindicate clismele.
  7. cancerul uterin - irigaţii vaginale cu mărul lupului. Intern se va administra spânz (Helleborus purpurascens) - cura cu doză unică (0,3 grame pe zi).
  8. amenoree, dismenoree, sterilitate, dureri premenstruale - pulbere, sublingual, 0,25 grame de 2-3 ori pe zi.
  9. osteomielită - pulbere, sublingual, 0,25 grame de 34 ori pe zi. Se va asocia cu aplicarea externă, pe zonele afectate, a unei paste groase preparate din mărul lupului (2 părţi) şi rădăcină de brusture (Arctium lappa) - o parte şi apă călduţă cât să capete întreg amestecul o consistenţă semilichidă.
  10. laringite, faringite, bronşite - pulbere, sublingual, 0,25 grame de 2-3 ori pe zi. De regulă se asociază cu pulbere de iarbă de mentă (Mentha piperita) şi rădăcină de nalbă (Ma/va glabra), câte un gram din fiecare pentru o doză de mărul lupului.
  11. abces dentar - pulberea de remf se va umezi şi se va ţine pe gingie, în zona afectată, timp de minim 20 de minute. Durerea scade în timp scurt, iar acumulările de puroi din abcesele situate mai superficial se pot elimina rapid.



EXTERN:

  1. fistule anale, plăgi greu vindecabile - se aplică extract fluid de mărul lupului(vom fi atenţi pentru ca la prepararea acestuia să nu rămână aproape deloc alcool, pentru a nu cauza iritaţii grave).
  2. infecţii grave - se aplică pe zona infectată o cantitate suficient de mare de extract fluid din remf pentru a acoperi complet şi spaţiul afectat şi zonele adiacente. Astfel de aplicaţii vor fi reluate de 3-4 ori pe zi, lăsând după aplicare zona expusă la aer timp de minim 15 minute.
  3. acnee - aplicaţii pe zona afectată de 1-2 ori pe zi cu pastă obţinută din pulbere de mărul lupului în amestec cu apă cât să capete consistenţă semilichidă. Aplicaţia se face o dată la 1-3 zile şi se va asocia cu tratamentul intern pe bază de plante cu efecte purificatoare ale sângelui şi drenoare limfatice: păpădie (Taraxacum officinalis), brusture (Arctium lappa), trei fraţi pătaţi (Viola tricolor).
  4. infecţii virale (herpes, zona Zoster, papilomatoză etc) - extractul moale de mărul lupului se aplică de 6-7 ori pe zi, pe zonele afectate, cu ajutorul unui tifon steril.
  5. adjuvant în boli venerice (tricomonas, chlamidya) - irigaţii vaginale cu infuzie combinată concentrată. Se vor realiza zilnic până la vindecarea completă.
  6. răni, ulceraţii tegumentare, tăieturi - se aplică extract moale sau se face spălarea cu macerat concentrat din remf, de mai multe ori pe zi. Pe rănile deschise cu suprafeţe extinse este strict contraindicat a se aplica mărul lupului.



MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE


Avertisment: toate tratamentele interne cu remf se fac numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului, deoarece această plantă este toxică. Reţetele date in continuare sunt culese de la persoane care s-au vindecat şi au un caracter informativ.

1.  PULBEREA (pentru uz intern) - planta se macină fin, cu ajutorul unei râşniţe electrice şi se cerne printr-o sită. Timp de 14 zile, se va consuma câte un vârf de cuţit (0,25 grame) de 4 ori pe zi. Pulberea plantei se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă. Administrarea se va face pe stomacul gol. După fiecare cură de 14 zile cu mărul lupului, se va face o pauză de 14 zile, iar apoi cura se poate relua dacă este necesar.

2.  INFUZIA COMBINATĂ (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) -1,5 grame de pulbere de remf se lasă ia înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se Iasă la răcit; se combină cele două extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 1 cană pe zi. O cură durează 3 săptămâni şi va fi urmată de o pauză de minim 10 zile.

3.  TINCTURA - se administrează câte o linguriţă de două ori pe zi, timp de 14 zile. Această cantitate de tinctură, se pune în 200 ml de apă şi se bea pe stomacul gol, cu minim 15 minute înainte de a mânca.
Tinctură de remf se obţine astfel: într-un borcan cu filet se pun 80 de grame de remf (aproximativ 15 linguri de pulbere obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea), 200 ml. (un pahar) de apă şi 200 ml. de alcool alimentar de 90 de grade. Se lasă totul să macereze 12 zile, apoi se strecoară şi se filtrează prin tifon. Tinctură se păstrează în sticle bine închise, la loc întunecos şi răcoros.
Pentru utilizarea externă, tinctură se poate folosi sub formă de aplicaţii (de 2-3 ori pe zi) cu ajutorul unui tifon pe abcese, furuncule, acnee şi alte boli de piele.

4.  EXTRACTUL MOALE (pentru uz extern)- se prepară astfel: 6 linguri din tinctură obţinută după metoda de mai sus se pun într-o farfurie de sticlă dezinfectată în prealabil cu alcool. Se Iasă să se evapore la temperatura camerei până rămân doar 2 linguri de preparat Se obţine astfel o pastă închisă la culoare şi lipicioasă, care constituie extractul moale. Nu se prepară cantităţi mari din acest extract deodată, deoarece îşi pierde proprietăţile în timp scurt.
Este una dintre metodele cele mai eficiente pentru aplicaţiile externe pe zone sensibile (mucoase iritate, administrare pe zona organelor genitale, pe răni sau leziuni supurânde, deschise). Extractul moale se aplică pe zona afectată cu ajutorul unui tifon steril, după care se lasă timp de minim o oră fără a clăti cu apă.

5.  PASTA - se prepară simplu, amestecând pulberea fină a plantei cu puţină apă. în aplicaţiile externe cu pastă (în afecţiuni ale pielii, abcese, acnee etc.) se va aplica pe zona afectată un strat de aproximativ jumătate de centimetru de pastă din remf, care se va acoperi cu un tifon şi se va lăsa astfel să acţioneze timp de 30 de minute, de 3 ori pe zi.

6.  CLISMA CU REMF - Pentru clismă se prepară o cantitate de 300 ml de infuzie combinată, preparată dintr-o lingură de plantă (aproximativ 10 grame) şi două linguriţe de seminţe de in (Linum usitatissimum). Înainte de administrare soluţia trebuie să fie caldă (la temperatura corpului) pentru a nu crea disconfort Folosind un irigator sau o pară din cauciuc, specială pentru clismă, se va introduce în colon, treptat şi fără grabă, o cantitate de 150-300 ml de extract Pentru a evita apariţia iritaţiilor la nivelul rectului, înainte de realizarea clismei vom unge canula irigatorului cu puţin unt. Odată ce preparatul a fost introdus în colon este necesar ca prin contracţia musculaturii anale să menţinem soluţia în corp încă 10-15 minute înainte de a o elimina. După aceasta, va apărea eliminarea naturală.
Momentul cel mai indicat pentru realizarea clismelor este dimineaţa, cu cel puţin 30 de minute înainte de a mânca.
Acest tratament se face zilnic, fiind eficient în tratarea cancerului la rect şi intestin, având rezultate extraordinare ca adjuvant în tratarea cancerului cu alte localizări (datorită efectului imunostimulator). După trei săptămâni de clismă cu mărul lupului se face o pauză de o săptămână, după care tratamentul se poate relua.

7.  IRIGAŢIILE VAGINALE - preparatul este similar celui utilizat pentru clisme. Irigaţiile vaginale se vor realiza în fiecare dimineaţă, timp de o lună, după care se va face o pauză de 2 săptămâni.

ATENŢIE LA TOXICITATEA ACESTEI PLANTE!

 
    În doze mai mari de 8 grame la adulţi şi 2 grame la copii, administrat intern, remful produce intoxicaţii. Iată simptomele:
  1. greaţă şi vărsături, însoţite de scaune numeroase
  2. în timp scaunele devin sangvinolente (cu sânge) şi apar urinări dese
  3. în final remful supradozat produce inflamaţii severe ale rinichilor cu alterarea funcţionalităţii acestora, precum şi tulburări circulatorii.


    În caz de intoxicaţie de la primele simptome adresaţi-vă medicului.
    Tratamentul constă în vomă terapeutică (spălaturi gastrice), administrarea de cărbune medicinal, producerea unei purgaţii puternice. Nu faceţi tratament intern cu remf fără îndrumare medicală.
    O parte din principiile active ale remfului sunt acumulate în ficat, unde rămân vreme de 7-10 zile, după care sunt gradat eliminate - aceasta fiind explicaţia pauzelor de la tratamentele interne cu remf.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII

 
 La copiii sub 6 ani nu se foloseşte intern această plantă. Aceeaşi interdicţie se aplică la femeile gravide şi la  persoanele care suferă de boli renale grave.
    Pulberea de mărul lupului este foarte iritantă pentru căile respiratorii, putând da reacţii alergice puternice. înainte de a începe un tratament cu această plantă, luaţi o doză foarte mică pentru a depista din timp o posibilă reacţie alergică: dacă apar simptome cum ar fi mâncărimea pielii, jenă digestivă puternică, catar respirator puternic nu veţi lua intern această plantă.

CAZURI CONCLUDENTE


M.P. 28 de ani, Arad - acnee rebelă la tratament

    "În urmă cu doi ani am revăzut o veche cunoştinţă, care era de multă vreme (de la 16 ani, iar acum avea 28) desfigurată pur şi simplu de o acnee, care nu ceda la nici un fel de tratament, alopat sau naturist în momentul revederii însă era cât pe ce să nu o mai recunosc - obrazul ei acoperit mereu de cruste şi de infecţii era acum perfect neted şi nu se mai vedeau nici măcar cicatricele vechilor răni. Soluţia In cazul ei a fost o alimentaţie preponderent crudivoră (nu complet) şi tratamentele cu mărul lupului, care au dat rezultate excepţionale de la primele aplicaţii. Iată reţeta pe care ea a folosit-o, care după aceea a fost folosită şi de alte persoane cu rezultate excepţionale:
- se iau doar frunzele de la remf şi se macină cu râşniţa de cafea până devin ca o pulbere;
• se amestecă pulberea astfel obţinută cu apă călduţă (30-35 de grade Celsius) şi, eventual, cu putină pulbere de rădăcină de tătăneasă (Symphytum oficinale);
• pasta astfel obţinută se întinde pe obraz în strat de 1 cm. şi se lasă 30-60 de minute;
- după trecerea intervalului de timp pasta se dă jos, iar pielea se spală cu puţină apă călduţă;
- tratamentul se reia o dată la trei zile, iar după ameliorarea afecţiunii se face o dată la 1-2 săptămâni.
    Acest tratament este foarte bun şi contra infecţilor la nivelul pielii cu diverşi agent patogeni: ciuperci, bacterii, viruşi etc."

CLP. 28 de ani, subofiţer, Bucureşti - melanom malign,

    „Totul a început de la o aluniţă pe care o aveam pe gât de multă vreme şi căreia nu i-am acordat atenţie. Apoi, într-o vară călduroasă aceasta a început să mă jeneze tot mai tare, cu atât mai mult cu cât era frecată mereu de gulerul tare al hainei militare pe care o port la serviciu. într-o zi aluniţa s-a rupt, a sângerat foarte puternic, după care a început să extindă atât de rapid, încât am ajuns la dermatologul Policlinicii Militare, care mi-a făcut nişte analize şi mi-a zis că trebuie să o opereze imediat pentru că este de natură canceroasă. Am simţit că a căzut cerul pe mine - abia eram la începutul vieţii, îmi mai propusesem atâtea să fac şi acum acest diagnostic implacabil: cancer.
    Ca prin vis ţin minte că am acceptat să fiu operată, apoi cum am fost internată, starea de rău fizic şi psihic pe care am avut-o după operaţie, pe urmă teroarea pe care am trăit-o când medicii mi-au zis că rana nu se cicatriza bine şi că s-ar putea să mai fie nevoie de o intervenţie chirurgicală.
    M-am externat, am ajuns acasă şi mi-am luat un interval de timp să mă gândesc ce este de făcut Părinţii, soţul meu îi simţeam alături de mine, dar nu ştiau nici ei ce să spună şi încotro să mă îndrume.
    Salvarea a venit de la antrenorul soţului meu (fotbalist la o echipă bucureşteană), care mi-a recomandat un medic ce făcea discret, prin cercul de cunoştinţe tratamente cu plante medicinale. El mi-a trimis două flacoane mari cu un amestec de tinctură de mărul lupului, tătăneasă, propolis şi rostopască în proporţii egale şi mi-a spus să nu merg la operaţie până când nu termin de făcut aplicaţii cu acest remediu, pe care îl puneam sub formă de compresă de 2 ori pe zi pe locul operat. Nu ştiam că plantele pot fi atât de puternice - după nici o lună de tratament zona operaţiei arăta impecabil, iar aluniţa care tindea să se recidiveze atât de rapid dispăruse complet Din nefericire însă analizele arătau că era iminentă o metastază, markerii tumorali având valori de până la 6 ori peste cele normale. Mi s-a propus un tratament cu Interferon III şi l-am acceptat, cerând în acelaşi timp şi plante de la medicul care începuse să mă trateze. Spre uşurarea mea el a acceptat să meargă în paralel cu tratamentul alopat şi mi-a prescris remedii pentru revigorare, pentru compensarea efectelor secundare ale Interferonului şi anticancerigenelor. Am început să mă hrănesc exclusiv vegetarian, cu multe crudităţi. Apoi luam zilnic târâtă de grâu, cătină, măceşe şi polen. Ca şi tratament cu plante mi-a prescris un singur lucru: clisme o dată la două zile cu o combinaţie de tătăneasă şi mărul lupului. Am urmat cu consecvenţă aceste recomandări, făcând şi Ia intervalele stabilite tratamentul cu Interferon Ia Spitalul Militar. Au urmat săptămâni de coşmar, cu stări de greaţă, ameţeală, febră şi depresie provocate de tratamentul alopat, cu accese de disperare în care îl sunam la capătul puterilor pe medicul naturist, care cu calm îmi zicea ce să fac pentru a-mi îmbunătăţi starea. Cel mai greu mi-a fost în timpul unei spitalizări mai lungi, timp în care nu am putut face clisme cu mărul lupului - abia atunci mi-am dat seama ce mult compensa acest remediu efectele secundare ale tratamentului alopat. În cele din urmă am terminat tratamentul cu Interferon şi am continuat doar cu plantele medicinale, mai luând în plus şi nişte pulbere de trei fraţi pătaţi, anghinare şi brusture pentru dezintoxicare. Dacă la o lună după ce făcusem ultima doză de interferon markerii se menţineau tot la nivelul de alarmă, după încă şase luni de tratament naturist aceştia au ajuns la valorile normale. Au trecut de atunci doi ani şi, mulţumesc lui Dumnezeu, mă simt bine, aproape am ajuns la greutatea normală (slăbisem iniţial foarte mult). Ţin în continuare regim vegetarian, fac de două ori pe an câte 21 de zile clisme cu mărul lupului şi fac tratamentele de dezintoxicare. Pot spune că am reuşit să ţin sub control o formă de cancer care, am aflat ulterior, este printre cele mai invazive şi greu de tratat Nu aş fi avut acest succes însă dacă nu ar fi fost acest mărul lupului, care mi-a vindecat rana, a redus mult efectele toxice ale tratamentului alopat şi în cele din urmă a ajutat organismul meu să lupte cu succes împotriva bolii. îi mulţumesc lui Dumnezeu care mi-a scos în cale această plantă, precum şi medicului care m-a ajutat atât de mult şi al cărui nume, din motive lesne de înţeles, nu pot să-l menţionez."

T.M. 69 ani, pensionar - tromboflebită şi ulcer varicos

    "Ca urmare a unei tromboflebite care s-a agravat foarte mult în ultimul an, unul dintre picioare mi s-a învineţit foarte tare, pielea a început să se subţieze şi toată gamba era atât de tensionată de parcă sângele era gata să ţâşnească de sub piele. în apropierea gleznei s-a şi format o rană, pe care am tratat-o în disperare de cauză cu tot ceea ce am aflat că ar putea da rezultate: am pus medicamentele de la doctor (fără mari efecte), am făcut spălaturi cu ceai de tătăneasă, de coada şoricelului, ba la sfatul cuiva am pus chiar pansamente cu propria urină. Nu ştiu ce mi-a făcut aici cel mai bine, cert este că rana s-a închis însă pielea de pe gambă devenise foarte subţire, uscată şi brăzdată de crăpături care sângerau uşor şi nu mai suportam mai nimic să pun pe această zonă. La sfatul unui naturist am pus pe toate aceste zone de piele, pentru 2-3 săptămâni, un unguent preparat cu tinctură foarte concentrată de remf. Rezultatele nu au apărut decât după vreo 10 zile dar au fost remarcabile: crăpăturile s-au închis, pielea s-a refăcut iar eu mi-am recăpătat încrederea că o să mai pot merge normal, cu ajutorul lui Dumnezeu, încă vreo câţiva ani."

0 comentarii:

Căutare

Articole populare

Afişări de pagină